Consiliul Județean Dâmbovița, prin Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște, continuă, sub genericul Comori în obiectiv, seria de expuneri a obiectelor descoperite pe cale arheologică și intrate în patrimoniul cultural național mobil. Noua propunere este reprezentată de un vas funerar din sticlă, din secolul al XVI-lea, descoperit la Biserica Sf. Vineri, în anul 2021.

O prezență discretă între monumentalele simboluri ale fostei curți domnești de la Târgoviște, Biserica Sf. Vineri rămâne unul din cele mai vechi edificii de cult religios din Țara Românească „zidită din temelie pe hramul Cuvioasei Parascheva, între anii 1446 - 1455”. De-a lungul timpului, refacerile succesive au dus la aspectul actual al bisericii. Începute încă din primii ani ai secolului al XVI-lea, prin grija jupânului Manea și a jupânesei sale, Vlădae, boieri din „casa domniei”, transformările au continuat în perioada domniilor lui Constantin Șerban și Constantin Brâncoveanu, după cum o dovedesc sursele istorice. A urmat o perioadă în care biserica a intrat în atenția unor familii boierești locale „ca să nu piardă din acest oraș slava acestei sfinte care, necontenit prin rugăciunile sale, au adus bunilor credincioși ușurări de patimi trupești”.

Din punct de vedere arheologic, Biserica Sf. Vineri a fost investigată în decursul a trei etape (1967-1968, 2018 și 2020-2021), iar inventarul funerar s-a dovedit a fi extrem de numeros și diversificat.  Cea mai recentă campanie, din vara anului 2021, când s-a pus în evidență limita vestică a cimitirului, avea să releve o descoperire deosebită: un vas din sticlă din categoria Lacrimarium, Balsamarium sau Olfactoriolum, cunoscut și ca Unguentarium. Acest tip de vas are o vechime mare, fiind întâlnit în civilizația elenistică, răspândit în Imperiul Roman, în cel Bizantin și în statele care s-au aflat în aria de influență a ortodoxei bizantine. O  întrebuințare, caracteristică spațiului de la sud de Munții Carpați - Țara Românească, a fost cea de vas funerar, utilizat în ceremonialul religios al înmormântărilor. În ele se păstrau uleiurile sfinte - mirul. Unele sunt de proveniență occidentală - atelierele de la Murano, de exemplu. Altele, însă, pot proveni de la ateliere locale, Matei Basarab având o sticlărie la mică distanță de capitala Târgoviște.

Vasul din sticlă de la Biserica Sf. Vineri a fost identificat într-un mormânt, în zona capului defunctului, în partea dreaptă, și a fost recuperat intact, situație deosebită având în vedere depozitarea acestuia, fără o amenajare specială și, mai ales, a materialului extrem de fragil din care a fost realizat. În ansamblu, astfel de vase din sticlă au fost asociate cu defuncți de sex feminin (situație în care se înscrie și această descoperire) - fie în partea dreaptă a capului sau lângă bazin, la îndoitura brațului sau la picioare, fie în nișe ale zidăriei (cazul Mănăstirii Viforâta). Prin forma sa specifică, vasul se prezintă ca un corp globular, cu baza aplatizată, gâtul alungit, iar gura circulară și ușor evazată. Nota de originalitate este evidențiată printr-o serie de elemente ornamentale. Obiectul este prevăzut cu o toartă, în unghi frânt, fixată de corpul și gâtul vasului. În zonele de lipire, capetele de prindere au terminații ornamentale: pe corpul globular, este ușor ondulată spre exterior, în vreme ce terminația din zona gâtului se prezintă asemenea unei dantele. Prin forma și aspectul său, toarta aproape că își pierde funcția utilitară, constituind ea însăși elementul decorativ principal ce conferă vasului suplețe, rafinament, eleganță și o notă artistică aparte.

Artefactul, fără îndoială un obiect care a bătut cărările Europei până să ajungă la Târgoviște, este o operă de artă, un sonet al delicateții, un testament al măestriei meșterilor medievali.

Vasul funerar va fi expus, în perioada septembrie-decembrie 2022, la Curtea Domnească din Târgoviște, în clădirea Muzeului Tiparului și al Cărții Vechi Românești, într-un spațiu special amenajat.

 

 

Compartimentul Imagine, Relații Externe,

Consiliul Județean Dâmbovița